Einstein se îmbolnăvește

-Ștefan, în curând…

-Nu!

-De unde știi ce voiam să zic? mă întreabă mama.

-Mereu spui același lucru.

-Totuși, trebuie să…

-Nu, răspund din nou.

-Iar știi?

-Exact, îi răspuns amuzat. Se amuză și ea.

NU, acesta este răspunsul pe care-l dau mereu, fiindcă anunțul mamei, care complet ar fi ”Trebuie să te tund”, rămâne neschimbat.

Mama îmi spune acest lucru mai des în ultima vreme, poate și fiindcă mi-a crescut cam mult părul și se încurcă ca blana de berbec. Dar mie îmi place cum arăt și așa l-am avut, mare, de când eram mic. Așa m-am obișnuit și așa o să rămân! Sau o să încerc să întârzii cât mai mult inevitabilul.

Chiar dacă nu arăt la fața ca el sau nu am făcut (încă) descoperiri comparabile cu ale lui, mulți spun că semăn oarecum cu Einstein. Poate și pentru că mă îmbrac și merg la școală cu sacou peste cămașă și blugi. Așa mă simt bine. Însă cele două aspecte combinate îmi duc aparența într-o oarecare proximitate cu a acestuia. Unii (sora) spun că sunt un ”mop” mergător. Această asociere nu-mi place și, când o întreb, cum să remediez, îmi spune că nu știe. De fiecare dată! Oricine, orice ar spune nu m-ar face să-mi schimb părerea despre cum arăt, care, iertați-mă c-o spun, este foarte bună.

Eu spun că îmi poartă noroc, la fel ca iconostasul, o altă ”obsesie”, cum ar zice mama, care nu-mi lipsește din ghiozdan. Dar pe mină mă ajută. Având în vedere sezonul în care ne aflăm, a fost inevitabil să mă îmbolnăvesc. Însă nu doar o simplă răceală, ci chiar varicelă (deși sunt vaccinat), o formă foarte ușoară, ”moștenită” de la un coleg pe care îl voi strânge de gât când mă întorc. Vorba vine… Înțelegeți cât sunt de furios.

Pentru că partea cea mai nasoală a fost că nu am putut merge la școală timp de trei zile!

Nu-i problemă, că oricum știam deja tot ce le-a fost predat. Poate de aceea mi se zice și Einstein?